Restaurantele în România sunt orice numai echipate nu, cred că știm cu toții treaba asta, nu e nevoie de prea multă discuție. Păcat că nu avem și noi o mentalitate capabilă să ne apropie ceva mai mult de occident. Acest articol vine după ce am avut ocazia să merg în bucătăria unui restaurant de renume din oraș, să văd cum se chinuie acolo bucătarii. Era un tip care se chinuia cu un bain marie improvizat de te apuca și râsul, cu toate că era mai mult de plâns. Cum mă? Un patron de restaurant de renume nu are bani să cumpere un bain marie profesional? Cât poate să coste frate?
Pe bune că mă scârbesc genul ăsta de oameni care vor să ia până și ultimul leu dacă e să iasă leul cu pricina, să fie la ei în buzunar, nu irosit. Chestia asta e de fapt o găinărie tipică nouă. Nici un străin cu mentalitate occidentală nu se apucă să deschidă ceva fără aparatură profesională. La străini iese din discuție așa ceva, păi nu vine nici un bucătar să lucreze la tine dacă nu ai tot ce trebuie în bucătărie. Numai în România din păcate bucătarii sunt obligați să se chinuie cu echipamente pe care probabil oricum și le aduc de acasă. Asta e, nevoia de bani te ține legat de un loc de muncă unde te chinui.
La noi orice este posibil atâta timp cât nimeni nu spune nimic, toată lumea acceptă. Probabil că locurile de muncă ar fi mult mai ok pentru toată lumea dacă unii dintre noi ar mai da peste nas patronilor din când în când, căci unii au impresia că dacă au ajuns să aibă o afacere e 100% meritul lor, că angajații nu au nici un drept niciodată. Am trecut prin asta și pot cataloga acest tip de patroni unul destul de fantezist. Nici un patron nu ar avea o afacere profitabilă dacă nu ar avea angajați care să muncească pentru ei. Păcat că atunci când ajungi să faci bani cam uiți de unde ai plecat și cine sunt cei care-ți aduc banii.