Epilogul celor de la Vama Veche este una dintre cele mai sincere și profunde melodii pe care le-am ascultat vreodată. E o melodie în care se vorbește despre iubire, dragoste, sentimente. Evident, nu toată lumea o va înțelege pentru că în ziua de azi oamenii nu prea mai știu cum să simtă. Sentimentele pentru mulți dintre noi nu mai au valoare. Nu mai există suflet din păcate…
Vama Veche, Vama sau Tudor Chirilă, cum vreți să-i spuneți, reprezintă polul sentimentului în muzica românească. Cea mai sensibilă muzică, cele mai sentimentale piese de acolo vin. Bineînțeles că nu auzi prea des pe la radio Epilog sau piese de genul. Tinerii parcă nu mai vor să se iubească, vor doar să se fută. Știu că este o exprimare urâtă dar cred că este foarte adevărată…
De fiecare dată când ascult Epilogul lui Tudor Chirilă mă cuprinde așa un sentiment pașnic, dispare ura, dispare tot ce-i rău în mine. Nu rămâne loc de cât pentru vise. Visez la o lume plină de frumusețe și de veselie, de iubire și de sentimente frumoase. Uit de prejudecățile unei societăți strâmbe care divide oamenii între urâți și frumoși, între grași și slabi.
„Nimeni nu-o să îți explice ce e dragostea, asta singur într-o zi de vară vei afla”
Din punctul meu de vedere, aceste două versuri sunt atât de încărcate de sens, încât pot să simbolizeze esența unei întregi existențe umane. Totul se rezumă la dragoste, la cuplu, la relație. Viața nu este făcută să fie trăită de unul singur. E nevoie de dragoste. Dragostea ne aduce împreună, dragostea ne face să fim mai buni, dragostea ne face să ne gândim la viitor și să ne întemeiem o familie. Vă las cu Epilogul lui Chirilă…
