Un prieten te ridică de jos cu inima în caz că inima lui e plină de bunătate. Am văzut un micut gif inspirit și inspirațional pe tema asta și am zis că trebuie să vă spun despre asta. Știți momentele alea când rămâi fără energie și mai ai un pic și crezi că viața e doar un moment și că mai bine te întinzi pe jos fiindcă e singurul lucru pentru care mai ai energie. Făcând asta e ca și cum ai construi în jurul tău un mare zid de beton peste care pare că nimeni nu poate sări ca să te scoată.
Dacă ai un prieten care ți-a fost prieten nu pentru ceea ce ai devenit, ci pentru ceea ce ai fost dintotdeauna, ei bine, acela va sări gardul și va lua din jumătate din energia lui, ți-o va da și te va face să mergi mai departe. Va scoate jumătate din inima lui, o va pune la tine în piept, văzând cât de gol ai devenit, te va îmbrățișa ca pentru un rămas bun de lungă călătorie și, dacă nu se va mulțumi doar să facă, îți va și spune, cu căldură în privire, că nu te va mai lăsa să ajungi într-o situație atât de gravă, că nu va uita în nicio zi de tine.
Dacă ai un prieten cu inima bună și mereu gata să îți dea jumătate din ea, în caz că a ta rămâne fără sânge în ea, ai, întotdeauna, o cale sigură de a trece, cu bine, peste toți bolovanii care te așteaptă, pentru toate decepțiile care te pândesc. E absolut minunat să ai pe cine care ar trece prin foc și sabie doar pentru că vă leagă o prietenie. Ce poți să ceri mai mult?
