Piesa lui George are atata incarcatura emotionala, incat nu aveam cum sa nu o prezentam si noi, mari melomani si amatori de muzica buna. Daca asculti piesa si interpretarea lui George Nicolescu, iti dai seama ca ai vrea sa opresti timpul in loc, sa incerci pe cat posibil sa retraiesti acea eternitate care pentru tine se incheie sublim in momentul in care muzica se opreste.
George Nicolescu isi canta eternitatea lui de… nevazator in aceasta piesa. Da, nu vede insa simte lumea din jur ca nimeni altul. Piesa Eternitate a fost lansata pentru prima data in 1972, implinindu-se de atunci nici mai mult nici mai putin de 43 de ani. Bineinteles ca piesa nu are varsta, nu are ani, nu are timp. Este eterna ca si artistul care o interpreteaza. Am putea spune ca reprezinta chiar eternitatea.
De multe ori ma intreb de ce piesele lansate in ziua de azi de artistii moderni nu rezista in timp. Probabil pentru ca nu sunt de calitate, nu transmit nimic. Sunt doar pentru dans si cam atat, nu au un mesaj care sa ajunga la sufletul omului. Piesa lui Nicolescu parca te unge pe suflet si te face sa te gandesti la acea eternitate diforma si abstracta, dar mai ales la iubire. Eternitatea inseamna iubire si iubirea adevarata tine o eternitate. Stiu ca sunt vorbe abstracte, insa eu unul asa le simt.
Va las sa ascultati eternitatea lui Geroge Nicolescu si sa imi spuneti daca simtiti acelasi fior ciudat la final… Parca piesa asta iti trece prin fata ochilor intreaga ta existenta si te face sa te intrebi care-i scopul tau? Daca esti in stare sa iubesti o eternitate, daca poti sa iubesti atat de mult.