La Vocea Italiei s-a teleportat din secolul 15 tipul asta care canta o piesa extraordinara. Sincer sa va spun, este una dintre cele mai interesante auditii pe care le-am vazut vreodata la concursurile astea de talente, gen The Voice. Am ramas complet surprins pentru ca a fost prima piesa de acest gen pe care am auzit-o vreodata, nu stiam ca in secolul XV se canta asa ceva. E o muzica atat de frumoasa incat dau pe repeat clipul ori de cat ori am chef sa ascult ceva aparte.
Juriul a fost surprins de doua ori, prima data de vocea in sine alaturi de piesa, a doua oara a fost surprins de infatisarea celui care canta. Nimeni nu se astepta ca un tip atat de masiv sa scoata asemenea note si sa fie in stare sa cante o asemenea piesa. Cred ca totul se rezuma la factorul surpriza in aceste emisiuni, cu cat reusesti sa surprinzi mai tare cu atat o sa ai mai mult succes la public. Sunt putine asemenea momente in care juriul si publicul sunt socati de interpretul in sine sau de piesa aleasa pentru interpretare. E destul de ciudat sa auzi asa ceva, insa in acelasi timp te bucuri sa vezi ceva nou.
La asemenea concursuri mereu apare cate ceva nou, numai in Romania sunt promovate talente sterse, fara contur. Nu am vazut pe nimeni care sa surprinda in acest mod in Romania de la Iulian Canaf incoace. El a fost prezent la prima editie Vocea Romaniei, de atunci nimeni nu a mai iesit in evidenta din pacate. Nu pentru ca romanii nu sunt oameni talentati, ci pentru ca cei care se ocupa de preselectii nu sunt in stare sa ii gaseasca.
