In momentul de fata, intreaga omenire duce o lupta absurda impotriva terorismului. Oamenii care lupta impotriva oamenilor, ce poate fii mai urat? Ura pentru aproapele tau ar trebuie sa fie pedepsita destul de aspru, insa cine sa faca asta? Sentimentele nu se pot masura, nu se pot atinge, nu se pot depista. Le ai in suflet si traiesti cu ele fara ca nimeni sa le poata vreodata descifra.
Lumea a inceput sa afle despre terorsim la o scara mai mare abia dupa episodul 9/11, cand turnurile gemene din SUA au fost puse la pamant intr-un mod cu totul aparte: avioane de pasageri deturnate si ciocnite de cladire. Numai o minte diabolica putea face asa ceva, oameni bolnavi si dezaxati. Ar trebui sa traim cu totii in pace si armonie, nu in stres si razboaie…
A urmat apoi, destul de recent povestea cu decapitarile. Decapitarile celor de la ISIS sau Statul Islamic au ingrozit o lume intreaga. Atata cruzime si atata prostie nu am mai vazut de mult timp. Nu inteleg de ce nimeni nu ia masuri impotriva acestui stat proclamat “al Islamului”, sunt o mana de oameni si cu o bomba bine plasata se rezolva problema odata pentru totdeauna, sau nu?
Evident, la violenta nu se raspunde cu violenta. Bombardarea Statului Islamic nu rezolva problema pentru ca mentalitatea lor e larg raspandita. O sa apara alt Stat Islamic si altul si altul. Atentatele teroriste si terorismul nu vor putea niciodata sa fie complet eradicate pentru ca avem de-aface cu oameni iar oamenii au personalitati unice. De fapt, asta ne face diferiti, personalitatea. Din pacate, unii dintre noi aleg sa lupte impotriva alor oameni, nevinovati, iar aceasta este cea mai mare drama pe care omenirea o poate trai in acest moment.
